caliciu
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din fr. calice < lat. calyx, -cis.
Pronunție
Substantiv
| Declinarea substantivului caliciu |
||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | caliciu | calicii |
| Articulat | caliciul | caliciile |
| Dativ-Genitiv | caliciului | caliciilor |
| Vocativ | ' | ' |
Sinonime
Traduceri
învelișul extern al florii
|
Substantiv
| Declinarea substantivului caliciu |
||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | caliciu | calicii |
| Articulat | caliciul | caliciile |
| Dativ-Genitiv | caliciului | caliciilor |
| Vocativ | ' | ' |
Sinonime
Traduceri
vas liturgic
|
|
Substantiv
| Declinarea substantivului caliciu |
||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | caliciu | calicii |
| Articulat | caliciul | caliciile |
| Dativ-Genitiv | caliciului | caliciilor |
| Vocativ | ' | ' |
- (anat.) zonă a rinichiului, prin care urina se scurge în bazinet.
Cuvinte apropiate
Traduceri
parte a bazinetului în care se colectează urina