caliciu

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare
Un caliciu (1.)
Un caliciu liturgic (2.)
Părțile 8, 14 și 15 sunt numite calicii (3.)

română

Etimologie

Din franceză calice < latină calyx, -cis.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
caliciu
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ caliciu calicii
Articulat caliciul caliciile
Dativ-Genitiv caliciului caliciilor
Vocativ caliciule caliciilor
  1. (bot.) învelișul extern al florilor, alcătuit din sepale libere sau unite.
    Caliciul unei flori.
  2. (spec.) vas liturgic de forma unei cupe.
  3. (anat.) zonă a rinichiului, prin care urina se scurge în bazinet.

Sinonime

Vezi și


Traduceri

Referințe