calomnie
română
Etimologie
Din franceză calomnie < latină calumnia.
Pronunție
- AFI: /ka.lom'ni.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului calomnie | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | calomnie | calomnii |
| Articulat | calomnia | calomniile |
| Genitiv-Dativ | calomniei | calomniilor |
| Vocativ | calomnie | calomniilor |
- afirmație mincinoasă și tendențioasă făcută cu scopul de a discredita onoarea sau reputația cuiva; defăimare, clevetire.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online