cameleon

Un cameleon

română

Etimologie

Din fr. caméléon < lat. chamaeleon. Provine din gr. antică χαμαιλέων (khamaileōn); compus din χαμαί (khamai) ("pe pământ") + λέων (leon) ("leu").

Pronunție

• AFI: /ka.me.le'on/

Substantiv

Declinarea substantivului cameleon
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cameleon	cameleoni
Articulat	cameleonul	cameleonii
Dativ-Genitiv	cameleonului	cameleonilor
Vocativ	'	'

1. (Chamaeleonidae) reptilă arboricolă și insectivoră din regiunile tropicale, cu gheare ca un clește, care o ajută să se prindă de copaci, și cu proprietatea de a-și schimba culoarea pielii potrivit mediului înconjurător.
2. (fig.) persoană care-și schimbă purtarea și convingerile după împrejurări.

Cuvinte apropiate

• șopârlă

Traduceri

reptilă

arabă: حرباء (العربية) (ħirbā’) m. bretonă: gwerlas (Brezhoneg) m. bulgară: хамелеон (Български) (chameleon) cehă: chameleon (Česky) m. daneză: kamæleon (Dansk) c. ebraică: זיקית (עברית) (ziqyt) f. engleză: chameleon (English) esperanto: kameleono (Esperanto) finlandeză: kameleontti (Suomi) franceză: caméléon (Français) m. galiciană: camaleón (Galego) m. germană: Chamäleon (Deutsch) n. greacă: χαμαιλέοντας (Ελληνικά) (chameléontas) m. italiană: camaleonte (Italiano) m.

japoneză: カメレオン (日本語) (kamereon) lituaniană: chameleonas (Lietuvių) maghiară: kaméleon (Magyar) mongolă: хамелеон (Монгол) (hameleon) norvegiană: kameleon (‪Norsk (bokmål)‬) neerlandeză: kameleon (Nederlands) m. poloneză: kameleon (Polski) portugheză: camaleão (Português) m. rusă: хамелеон (Русский) (xameleon) m. scoțiană: leòmhann-làir (Scots) spaniolă: camaleón (Español) m. suedeză: kameleont (Svenska) turcă: bukalemun (Türkçe)

Referințe

• DEX online