candelă
română
Etimologie
Din neogreacă ϰάνδηλα (kándila) sau ϰάντηλι (kántili), posibil prin intermediul slavă (veche) kanŭdilo, cu unele sensuri din franceză candela.
Pronunție
- AFI: /ˈkan.de.lə/
Substantiv
| Declinarea substantivului candelă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | candelă | candele |
| Articulat | candela | candelele |
| Genitiv-Dativ | candelei | candelelor |
| Vocativ | candelă | candelelor |
- lampă cu ulei, care se pune la icoane sau la morminte sau care servea, în trecut, la iluminat.
- unitate de măsură pentru calcularea intensității unui izvor de lumină.
- stâlp rotund de lemn, întrebuințat pentru susținerea bolților unui tunel până la turnarea betonului.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online