cane

De la Wikţionar, dicţionarul liber

Cuprins 1 română 1.1 Etimologie 1.2 Pronunţie 1.3 Substantiv 2 cornică 2.1 Etimologie 2.2 Pronunţie 2.3 Substantiv 2.3.1 Omonime 3 engleză 3.1 Etimologie 3.2 Pronunţie 3.3 Substantiv 3.3.1 Omofone 4 franceză 4.1 Etimologie 4.2 Pronunţie 4.3 Substantiv 4.3.1 Cuvinte apropiate 4.3.2 Omofone 4.3.3 Anagrame 4.3.4 Cuvinte derivate 4.3.5 Expresii 4.4 Verb 5 italiană 5.1 Etimologie 5.2 Pronunţie 5.3 Substantiv 5.3.1 Paronime 5.3.2 Expresii 5.4 Adjectiv 6 sardă 6.1 Etimologie 6.2 Pronunţie 6.3 Substantiv

română

Etimologie

• Derivat regresiv din cană.

Pronunţie

• AFI: /'ka.ne/

Substantiv

1. forma de plural pentru cană (ca belşiţă).
2. forma arhaică pentru câine.

---

cornică

(Corsu)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunţie

• AFI: /ˈka.ne/

Substantiv

cane

1. câine

Omonime

• cani

---

engleză

(English)

Etimologie

• Din lat. canna

Pronunţie

• AFI: /keɪn/
• SAMPA: /keIn/
•  Audio (AmE)^{?, fişier}

Substantiv

cane

1. tulpina unei plante; planta însăşi
2. nuia
3. baston

Omofone

• Cain

---

franceză

(Français)

Etimologie

• Din lat. anas

Pronunţie

• AFI: /kan/

Substantiv

cane f.

1. raţă

Cuvinte apropiate

• canard

Omofone

• canne
• Cannes

Anagrame

• acné
• Caen

Cuvinte derivate

• canette
• caneton
• caniche

Expresii

• marcher comme une cane

Verb

1. forma de indicativ prezent persoana a III-a singular şi imperativ persoana a II-a singular pentru caner

---

italiană

(Italiano)

Etimologie

• Din lat. canis

Pronunţie

• AFI: /ˈkane/

Substantiv

cane

1. câine

Paronime

• cagna

Expresii

• fare un male cane
• freddo cane

Adjectiv

Declinarea adjectivului cane
	Singular	Plural
Masculin	cane	cani
Feminin	cane	cane

1. canin, câinic

---

sardă

(Sardu)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunţie

Pronunţie lipsă. (Ajută)

Substantiv

cane

1. câine