canion
română
Etimologie
Din franceză cañon, germană Cañon.
Pronunție
- AFI: /ka.ni'on/
Substantiv
| Declinarea substantivului canion | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | canion | canioane |
| Articulat | canionul | canioanele |
| Genitiv-Dativ | canionului | canioanelor |
| Vocativ | canionule | canioanelor |
- vale adâncă și foarte strâmtă, cu pereți abrupți și cu fundul îngust, prin care râurile curg vijelios, formând vârtejuri.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online