cantante

De la Wikționar, dicționarul liber

asturiană

(asturianu)

Etimologie

Din verbul cantar („a cânta”).

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

cantante m.f., cantantes pl.

  1. (muz.) cântăreț, cântăreață; cântător, cântătoare

Sinonime

Cuvinte apropiate

Referințe





galiciană

(galego)

Etimologie

Din verbul cantar („a cânta”).

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

cantante m.f., cantantes pl.

  1. (muz.) cântăreț, cântăreață; cântător, cântătoare

Cuvinte apropiate

Referințe





italiană

(italiano)

Etimologie

Din verbul cantare („a cânta”).

Pronunție

  • AFI: /kanˈtante/


Substantiv

cantante m.f., cantanti pl.

  1. (muz.) cântăreț, cântăreață; cântător, cântătoare

Sinonime

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate


Etimologie

Din cantare.

Verb

  1. forma de participiu prezent pentru cantare.

Referințe





latină

(Latina)

Etimologie

Din cantāns.

Pronunție

  • AFI: /kanˈtan.te/


Participiu

  1. forma de singular masculin la ablativ pentru cantāns.
  2. forma de singular feminin la ablativ pentru cantāns.
  3. forma de singular neutru la ablativ pentru cantāns.





portugheză

(português)

Etimologie

Din verbul cantar („a cânta”).

Pronunție

  • (Portugalia) AFI: /kɐ̃ˈtɐ̃.tɨ/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
cantante
Singular Plural
Masculin cantante cantantes
Feminin cantante cantantes
  1. (muz.) cântător

Sinonime

Cuvinte apropiate

Referințe





spaniolă

(español)

Etimologie

Din verbul cantar („a cânta”).

Pronunție

  • AFI: /kanˈtan.te/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
cantante
Singular Plural
Masculin cantante cantantes
Feminin cantante cantantes
  1. (muz.) cântător

Cuvinte compuse


Substantiv

cantante m.f., cantantes pl.

  1. (muz.) cântăreț, cântăreață; cântător, cântătoare

Cuvinte apropiate

Referințe