capăt

De la Wikționar, dicționarul liber
Variante de scriere Vezi și : capât

română

Etimologie

Refăcut din pluralul capete (< latină capita).

Pronunție

  • AFI: /ˈka.pət/


Substantiv


Declinarea substantivului
capăt
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ capăt capete
Articulat capătul capetele
Genitiv-Dativ capătului capetelor
Vocativ capătule capetelor
  1. partea extremă a unui lucru, a unei perioade, a unei situații sau a unei stări; margine, limită, sfârșit, istov.
  2. fragment; rămășiță de...

Cuvinte derivate

Locuțiuni

a) în frunte; b) exact, deplin.

Expresii

  • La capătul lumii(sau pământului) = foarte departe
  • A pune capăt (unui lucru, unei situații) = a face să înceteze, a termina (cu bine), a rezolva
  • A da de capăt = a duce la bun sfârșit
  • A o scoate la capăt cu ceva = a ieși cu bine dintr-o situație neplăcută
  • A o scoate la capăt cu cineva = a se înțelege cu cineva
  • Nici un capăt de ață = absolut nimic
  • Până la(sau într-) un capăt de ață = absolut tot


Traduceri

Etimologie

Din căpăta.

Verb

  1. forma de persoana a I-a singular la prezent pentru căpăta.
  2. forma de persoana a I-a singular la conjunctiv prezent pentru căpăta.

Anagrame

Referințe