capotă

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză capote.

Pronunție

  • AFI: /ka'po.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
capotă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ capotă capote
Articulat capota capotele
Genitiv-Dativ capotei capotelor
Vocativ capotă capotelor
  1. îmbrăcăminte din tablă sau din alt material cu care se acoperă un sistem tehnic în vederea protejării lui.
  2. acoperiș pliabil al unui autovehicul.


Traduceri

Anagrame

Referințe