carabiniere

Vezi și : carabinière

italiană

(italiano)

Etimologie

Din franceză carabinier; echivalent cu carabina („carabină”) +‎ -iere.

Pronunție

• AFI: /karabiˈnjɛre/

Substantiv

carabiniere m., carabinieri pl.

1. (spec.) carabinier, jandarm

   ho visto due carabinieri con le nuove moto d'ordinanza

2. (p.gener.) polițist
3. (fig.) om autoritar și sever, zbir, satrap

Sinonime

• 1: (înv., ist.) militare dell'Arma, gendarme, (argou) caramba
• 3: (fam.) cerbero

Cuvinte apropiate

• carabina
• Carabinieri

Referințe

• Treccani.it
• Wiktionary
• Wikizionario