cartuș
română
Etimologie
Din franceză cartouche.
Pronunție
- AFI: /kar'tuʃ/
Substantiv
| Declinarea substantivului cartuș | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | cartuș | cartușe |
| Articulat | cartușul | cartușele |
| Genitiv-Dativ | cartușului | cartușelor |
| Vocativ | cartușule | cartușelor |
- tub metalic sau de carton prevăzut cu o capsă, cu material exploziv și cu proiectil sau cu alice, care servește ca muniție pentru armamentul portativ; patron.
- bucată cilindrică de exploziv folosită la producerea exploziilor în găurile de mină.
- ornament sculptat sau gravat (în formă de sul desfăcut parțial) pe care se scriu inscripții, monograme etc.
- textul încadrat pe o pagină (pe care se află și texte neîncadrate); ornament care încadrează un text tipărit.
- cutie paralelipipedică de carton care conține un anumit număr de pachete de țigări.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online