casetă
română
Etimologie
Din italiană cassetta, franceză cassette.
Pronunție
- AFI: /kaˈse.tə/
Substantiv
| Declinarea substantivului casetă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | casetă | casete |
| Articulat | caseta | casetele |
| Genitiv-Dativ | casetei | casetelor |
| Vocativ | casetă | casetelor |
- cutie în care se păstrează bani sau mici obiecte (prețioase) sau care protejează anumite elemente ale unui sistem tehnic.
- cutie de lemn sau de metal cu un perete mobil, unde se introduce placa sau filmul pe care se fotografiază.
- cutie anexă a camerelor de luat vederi, în interiorul căreia se află pelicula cinematografică.
- despărțitură a unei case tipografice.
- anunț cu chenar, folosit la tipărirea numelor și adreselor, în anuare, cărți de telefon etc.
- indicație pusă, de obicei, la sfârșitul unei cărți și care cuprinde anumite date privitoare la lucrare (data culegerii, a tipăririi etc.).
- construcție standardizată compactă din material plastic, în care se află montată banda magnetică (subțire și îngustă).
- (med.) partea metalică a punții protetice dentare.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online