cavaler

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din italiană cavaliere, franceză cavalier, chevalier, prin intermediul rusă кавалeр (kavaler).

Pronunție

  • AFI: /ka.va'ler/


Substantiv


Declinarea substantivului
cavaler
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cavaler cavaleri
Articulat cavalerul cavalerii
Dativ-Genitiv cavalerului cavalerilor
Vocativ cavalerule cavalerilor
  1. (în Roma antică) membru al ordinului ecvestru, inferior ordinului senatorial.
  2. (în evul mediu) titlu de nobil conferit (inițial pentru fapte de arme) de rege sau de un reprezentant al lui.
  3. titlu dat unei persoane dintr-un ordin cavaleresc, laic sau religios.
  4. titlu onorific conferit, în unele țări, posesorului anumitor decorații importante.
  5. călăreț.
  6. (adesea adjectival) om plin de abnegație, generos și nobil; om amabil, binevoitor, îndatoritor.
  7. (pop.) tânăr necăsătorit, holtei, burlac.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse


Traduceri