ceață
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Pronunție
- AFI: /'ʧe̯a.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului ceață |
||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | ceață | cețuri |
| Articulat | ceața | cețurile |
| Dativ-Genitiv | ceții | cețurilor |
| Vocativ | ceațo | cețurilor |
- particule de apă rezultate din vaporizarea apei de pe pământ, aflate în suspensie în atmosferă, la suprafața solului, și care îngreuiază vizibilitatea.
- Era o ceață de nu vedeai la doi pași.
- (impr.) aburii care se condensează pe o sticlă, pe o suprafață netedă.
Sinonime
- 1: (met.) negură, pâclă, (pop.) negureală, negureață, (reg.) buracă, (prin Transilv.) buștină, (prin Mold.) mocirlă, (înv.) mâglă
Cuvinte derivate
Expresii
- A vedea ca prin ceață = a nu vedea limpede
Traduceri
aglomerație de particule de apă, ce plutesc în atmosferă (reducând vizibilitatea)
|
|