ceainic

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din rusă чайник (čajnik).

Pronunție

  • AFI: /ˈʧe̯aj.nik/


Substantiv


Declinarea substantivului
ceainic
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ceainic ceainice
Articulat ceainicul ceainicele
Genitiv-Dativ ceainicului ceainicelor
Vocativ ceainicule ceainicelor
  1. vas special în care se fierbe apa pentru ceai sau în care se opărește ceaiul.


Traduceri

Anagrame

Referințe