celibat
română
Etimologie
Din franceză célibat < latină caelibatus.
Pronunție
- AFI: /ʧe.li'bat/
Substantiv
| Declinarea substantivului celibat | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | celibat | celibaturi |
| Articulat | celibatul | celibaturile |
| Genitiv-Dativ | celibatului | celibaturilor |
| Vocativ | celibatule | celibaturilor |
- faptul de a fi celibatar, starea unei persoane necăsătorite.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online