centrală
română
Etimologie
Din central.
Pronunție
- AFI: /ʧen'tra.lə/
Substantiv
| Declinarea substantivului centrală | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | centrală | centrale |
| Articulat | centrala | centralele |
| Genitiv-Dativ | centralei | centralelor |
| Vocativ | centralo | centralelor |
- instituție, unitate economică care coordonează și controlează activitatea și buna desfășurare a muncii într-o anumită ramură de activitate.
- (și în sintagma centrală industrială) (ieșit din uz) unitate industrială caracteristică sistemului economic centralizat, care reunea întreprinderi cu profil similar, institute de cercetare și proiectare și care coordona întreaga lor activitate.
- instalație sau ansamblu de instalații tehnice în care se produce, în mod centralizat, energie, se efectuează o anumită operație tehnologică centralizată etc.
- stație unde se efectuează punerea în legătură a posturilor unei rețele de electrocomunicații.
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online