centromer

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză centromère.

Pronunție

  • AFI: /ʧen.tro'mer/


Substantiv


Declinarea substantivului
centromer
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ centromer centromere
Articulat centromerul centromerele
Genitiv-Dativ centromerului centromerelor
Vocativ centromerule centromerelor
  1. (biol.) regiune din cromozom unde se inserează brațele cromatidelor.


Traduceri

Referințe