cenzura

română

Etimologie

Din fr. censurer < lat. cēnsor. Cf. it. censurare.

Pronunție

• AFI: /ʧen.zu'ra/

Verb

Conjugarea verbului cenzura
Infinitiv	a cenzura
Indicativ prezent pers. 1 sg.	cenzurez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să cenzureze
Participiu	cenzurat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a aplica cenzura.
2. (fig.) a exercita un control asupra moravurilor.

Cuvinte derivate

• cenzurabil
• cenzurare
• cenzurat
• cenzură

Cuvinte apropiate

• cenzor
• cenzorial

Traduceri

a aplica măsuri de cenzură

bulgară: цензурирам (Български) catalană: censurar (Català) daneză: censurere (Dansk) engleză: censor (English) esperanto: cenzuri (Esperanto) finlandeză: sensuroida (Suomi) franceză: censurer (Français) germană: zensieren (Deutsch) italiană: censurare (Italiano)

maghiară: cenzúráz (Magyar) neerlandeză: censureren (Nederlands) poloneză: cenzurować (Polski) portugheză: censurar (Português) rusă: цензурировать (Русский) (zjensurirowat') spaniolă: censurar (Español) suedeză: censurera (Svenska) turcă: sansürlemek (Türkçe)

Etimologie

Derivat regresiv din cenzură.

Substantiv

1. forma de singular articulat pentru cenzură.

Referințe

• DEX online