cenzura

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din franceză censurer < latină cēnsor. Confer italiană censurare.

Pronunție

  • AFI: /ʧen.zu'ra/


Verb


Conjugarea verbului
cenzura
Infinitiv a cenzura
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
cenzurez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să cenzureze
Participiu cenzurat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a aplica cenzura.
  2. (fig.) a exercita un control asupra moravurilor.

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Etimologie

Derivat regresiv din cenzură.

Substantiv

  1. forma de singular articulat pentru cenzură.

Referințe