cerceta

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din latină circitare.

Pronunție

  • AFI: /ʧeɾ.ˈʧe.ta/


Verb


Conjugarea verbului
(se) cerceta
Infinitiv a (se) cerceta
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) cercetez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) cerceteze
Participiu cercetat
Conjugare I
  1. (v.tranz. și refl.) a (se) examina cu atenție; a (se) observa, a (se) controla.
    A cerceta locurile.
    A cerceta problema.
  2. (v.tranz.) a studia, a consulta.
    Am cercetat toate documentele.
  3. (v.tranz.) a căuta.
  4. (v.tranz.) a căutaafle; a se informa; a iscodi.
  5. (v.tranz.) a întreba, a chestiona.
  6. (jur.) a face o cercetare; a ancheta.
  7. (v.tranz.) (pop.) a vizita.

Antonime

Cuvinte derivate


Traduceri