cercetare

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Derivat din verbul a cerceta

Pronunție

  • AFI: /ʧer.ʧe'ta.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
cercetare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cercetare cercetări
Articulat cercetarea cercetările
Dativ-Genitiv cercetării cercetărilor
Vocativ cercetareo cercetărilor
  1. proces prin care o entitate furnizează cunoștințe noi utilizând o bază de cunoștințe organizată în acest sens și care nu conține informația nouă.
  2. (jur.) activitate desfășurată de organele de urmărire penală pentru strângerea și verificarea probelor cu privire la săvârșirea unei infracțiuni, și pentru identificarea și prinderea infractorului.

Sinonime

Cuvinte apropiate

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe