cercetare

română

Etimologie

Derivat din verbul a cerceta

Pronunție

• AFI: /ʧer.ʧe'ta.re/

Substantiv

Declinarea substantivului cercetare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cercetare	cercetări
Articulat	cercetarea	cercetările
Dativ-Genitiv	cercetării	cercetărilor
Vocativ	cercetareo	cercetărilor

1. proces prin care o entitate furnizează cunoștințe noi utilizând o bază de cunoștințe organizată în acest sens și care nu conține informația nouă. Entitatea poate fi naturală (om, animal) sau artificială (calculator electronic)

Sinonime

• căuta, examina

Cuvinte apropiate

• cerceta, cercetaș

Cuvinte derivate

• cercetător

Traduceri

Traduceri

arabă: بحث (العربية) m. (báħeθ) bosniacă: istraživanje (Bosanski) n. cehă: výzkum (Česky) m. chineză: 研究 (中文) (yánjiū) coreeană: 연구 (한국어) (yeon-gu) engleză: research (English) finlandeză: tutkimus (Suomi), selvitys (Suomi) franceză: recherche (Français) f. germană: Forschung (Deutsch) f. interlingua: recerca (Interlingua) italiană: ricerca (Italiano) f.

japoneză: 研究 (日本語) (kenkyū), 調査 (日本語) (chōsa) maghiară: kutatás (Magyar) neerlandeză: onderzoek (Nederlands) n., speurwerk (Nederlands) n. portugheză: pesquisa (Português) f. rusă: исследование (Русский) n. (isslédovanije) spaniolă: investigación (Español) f. suedeză: undersökning (Svenska) c., forskning (Svenska) c. sârbă: Chirilic: истраживање (Српски / Srpski) n. Romanic: istraživanje (Српски / Srpski) n.