cercușor

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din cerc + sufixul -ușor.

Pronunție

  • AFI: /ʧer.ku'ʃor/


Substantiv


Declinarea substantivului
cercușor
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cercușor cercușoare
Articulat cercușorul cercușoarele
Genitiv-Dativ cercușorului cercușoarelor
Vocativ cercușorule cercușoarelor
  1. cerculeț.


Traduceri

Referințe