cercurel

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din cerc + sufixul -el.

Pronunție

  • AFI: /ʧer.ku'rel/


Substantiv


Declinarea substantivului
cercurel
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cercurel cercurele
Articulat cercurelul cercurelele
Genitiv-Dativ cercurelului cercurelelor
Vocativ cercurelule cercurelelor
  1. (mai ales la pl.) cerculeț.


Traduceri

Referințe