cetăţenie

De la Wikţionar, dicţionarul liber

Cuprins 1 română 1.1 Etimologie 1.2 Pronunţie 1.3 Substantiv 1.3.1 Sinonime 1.3.2 Cuvinte derivate 1.3.3 Cuvinte apropiate 1.3.4 Expresii 1.3.5 Traduceri 1.3.6 Referinţe

română

Etimologie

Din cetăţean + suf. -ie.

Pronunţie

Pronunţie lipsă. (Ajută)

Substantiv

Declinarea substantivului cetăţenie
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cetăţenie	cetăţenii
Articulat	cetăţenia	cetăţeniile
Dativ-Genitiv	cetăţeniei	cetăţeniilor
Vocativ	'	'

1. condiţia juridică de cetăţean, situaţia de cetăţean.

   Cetăţenia unei persoane.

   A acorda cetăţenie.

   A dobândi cetăţenie.

Sinonime

• (jur.) supuşenie, (impr.) naţionalitate

Cuvinte derivate

• cetate
• cetăţean
• cetăţenesc
• cetăţuie
• concetăţean
• încetăţeni

Cuvinte apropiate

• civic
• civil
• civilizaţie

Expresii

• Dublă cetăţenie = stare de a fi cetăţean a două state

Traduceri

Referinţe

• DEX online