cetățean

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din franceză veche citezein sau din cetate + sufixul -ean.

Pronunție

  • AFI: /ʧe.tə'ʦe̯an/


Substantiv


Declinarea substantivului
cetățean
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cetățean cetățeni
Articulat cetățeanul cetățenii
Dativ-Genitiv cetățeanului cetățenilor
Vocativ cetățeanule, cetățene cetățenilor
  1. locuitor al unui stat, care se bucură de drepturi civile și politice și care are anumite obligații față de acel stat.
    Cetățean al unui stat.
    Cetățeni cu drepturi egale.
  2. (la vocativ) termen oficial de adresare; cuvânt cu care este adresată o persoană al cărei nume nu este cunoscut.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe