cheltuială

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a cheltui + sufixul -eală.

Pronunție

  • AFI: /kel.tu'ja.lə/


Substantiv


Declinarea substantivului
cheltuială
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cheltuială cheltuieli
Articulat cheltuiala cheltuielile
Genitiv-Dativ cheltuielii cheltuielilor
Vocativ cheltuială cheltuielilor
  1. faptul de a cheltui; (concr.) bani cheltuiți.
  2. consum de mijloace materiale, de muncă, energie etc. pentru satisfacerea unor nevoi, a unor obligații etc.
  3. (în contabilitate; la pl.) rubrică dintr-un registru în care se trec sumele cheltuite.

Cuvinte compuse

Expresii

  • Cu(sau pe) cheltuiala cuiva = cu mijloace bănești oferite de altcineva
  • Bani de cheltuială = bani destinați cheltuielilor curente
  • A se pune pe cheltuială = a cheltui mult (și nerațional)
  • A băga(sau a pune pe cineva) la cheltuială = a face (pe cineva) să cheltuiască bani mulți
  • (fam.) A da cuiva de cheltuială = a bate pe cineva


Traduceri

Referințe