chibzui

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din maghiară képezni „a forma”. Confer maghiară képzelni „a-și imagina”.

Pronunție

  • AFI: /kib.zu'i/


Verb


Conjugarea verbului
chibzui
Infinitiv a chibzui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
chibzuiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să chibzuiască
Participiu chibzuit
Conjugare IV
  1. (v.tranz. și intranz.) a judeca o situație cumpănind toate eventualitățile; a se gândi, a reflecta, a medita.
  2. (v.refl. recipr.) a se sfătui unul cu altul înainte de a lua o hotărâre.
  3. (v.tranz.) a pune ceva la cale; a plănui.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe