chinui

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din chin + sufixul -ui.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
(se) chinui
Infinitiv a (se) chinui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) chinui, chinuiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) chinuie, chinuiască
Participiu chinuit
Conjugare IV
  1. (v.tranz. și refl.) a produce sau a îndura suferințe fizice sau morale intense.
    Se chinuie foarte tare din cauza bolii.
  2. (v.tranz.) a necăji, a plictisi.
    Îl chinuiește o tuse rebelă.
  3. (v.refl.) a se strădui, a face eforturi pentru a realiza ceva.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe