ci

De la Wikţionar, dicţionarul liber

Cuprins 1 română 1.1 Etimologie 1.2 Pronunţie 1.3 Conjuncţie 2 esperanto 2.1 Etimologie 2.2 Pronunţie 2.3 Substantiv 3 galeză 3.1 Etimologie 3.2 Pronunţie 3.3 Substantiv 4 italiană 4.1 Etimologie 4.2 Pronunţie 4.3 Pronume 4.4 Adverb

română

Etimologie

Din ce.

Pronunţie

• AFI: /ʧi/

Conjuncţie

ci

1. (adversativ; după o negaţie sau o propoziţie negativă) dimpotrivă.
2. (adversativ; înv. şi pop.; după o propoziţie afirmativă căreia i se opune o afirmaţie contrară sau restrictivă) cu toate acestea; totuşi.
3. (adversativ; reg.; adesea împreună cu un imperativ; arată nerăbdarea) dar...
4. (consecutiv; rar) prin urmare, deci.

---

esperanto

(Esperanto)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunţie

Pronunţie lipsă. (Ajută)

Substantiv

ci

1. tu

---

galeză

(Cymraeg)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunţie

Pronunţie lipsă. (Ajută)

Substantiv

ci m., pl. cŵn

1. câine

---

italiană

(Italiano)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunţie

Pronunţie lipsă. (Ajută)

Pronume

ci

1. noi
2. înşine

Adverb

1. aici, acolo