cimilitură

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a cimili + sufixul -tură.

Pronunție

  • AFI: /ʧi.mi.li'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
cimilitură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cimilitură cimilituri
Articulat cimilitura cimiliturile
Genitiv-Dativ cimiliturii cimiliturilor
Vocativ cimilitură cimiliturilor
  1. (pop.) ghicitoare.


Traduceri

Referințe