cinstire

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a cinsti.

Pronunție

  • AFI: /ʧin'sti.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
cinstire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cinstire cinstiri
Articulat cinstirea cinstirile
Genitiv-Dativ cinstirii cinstirilor
Vocativ cinstire cinstirilor
  1. acțiunea de a (se) cinsti și rezultatul ei; considerație, respect.
  2. (înv.) demnitate înaltă ocupată de cineva.


Traduceri

Anagrame

Referințe