ciobăniță

română

Etimologie

Din cioban + sufixul -iță.

Pronunție

• AFI: /ʧjo.bə'ni.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului ciobăniță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ciobăniță	ciobănițe
Articulat	ciobănița	ciobănițele
Genitiv-Dativ	ciobăniței	ciobănițelor
Vocativ	ciobăniță	ciobănițelor

1. femeie care paște, păzește și îngrijește oile; soție de cioban; păstoriță, păcurăriță.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online