ciocălău

română

Etimologie

Creație expresivă, pe baza lui cioc, cioacă, cu sufixul -lău. Pentru sens, confer ciocan („con”) și „știulete de porumb”, ca și sârbo-croată čokov („cocean”) (confer Cihac, II, 53; Schuchardt, ZRPh., XV, 106), maghiară csukló („vârful frunzei”) (Scriban, Arhiva, 1912), a cărui asemănare se explică fără îndoială prin izvorul expresiv comun.

Pronunție

AFI: /ʧo.kəˈləw/

Substantiv

Declinarea substantivului ciocălău
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ciocălău	ciocălăi
Articulat	ciocălăul	ciocălăii
Genitiv-Dativ	ciocălăului	ciocălăilor
Vocativ	ciocălăule	ciocălăilor

(reg.) ciocan.

Cuvinte derivate

înciocăla

Traduceri

Anagrame

colcăiau

Referințe

DEX '98 via DEX online