ciocănel

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din ciocan + sufixul -el.

Pronunție

  • AFI: /ʧo.kəˈnel/


Substantiv


Declinarea substantivului
ciocănel
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ciocănel ciocănele
Articulat ciocănelul ciocănelele
Genitiv-Dativ ciocănelului ciocănelelor
Vocativ ciocănelule ciocănelelor
  1. diminutiv al lui ciocan; (spec.) ciocan mic cu care se lovesc coardele țambalului, xilofonului, toba, toaca etc.; ciocănaș.


Traduceri

Anagrame

Referințe