ciomăgar

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din ciomag + sufixul -ar.

Pronunție

  • AFI: /ʧo.məˈgar/


Substantiv


Declinarea substantivului
ciomăgar
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ciomăgar ciomăgari
Articulat ciomăgarul ciomăgarii
Genitiv-Dativ ciomăgarului ciomăgarilor
Vocativ ciomăgarule ciomăgarilor
  1. (fam.) ciomăgaș.


Traduceri

Referințe