citadelă

Citadela Calnic

română

Etimologie

Din franceză citadelle < italiană cittadella. Diminutivul lui città ("oraș").

Pronunție

• AFI: /ʧi.ta'de.lə/

Substantiv

Declinarea substantivului citadelă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	citadelă	citadele
Articulat	citadela	citadelele
Genitiv-Dativ	citadelei	citadelelor
Vocativ	'	'

1. (adesea fig.) mică fortăreață situată în incinta unei cetăți, a unui oraș, care servea ca rezistență și ca ultim refugiu al celor asediați.
2. (p. gener.) oraș (întărit).
3. fortăreață, castel, cetate ridicată în afara zidurilor unui oraș, care servea ca post avansat pentru apărarea acestuia.

Sinonime

• 1: cetățuie
• 2: centru, oraș
• 3: bastion

Cuvinte apropiate

• bastion
• castel
• cetate

Traduceri

fortăreață medievală care domina un oraș

bulgară: цитадела (български) f. cehă: citadela (čeština) f. engleză: citadel (English) esperanto: citadelo (Esperanto) finlandeză: linnoitus (suomi), linnake (suomi) franceză: citadelle (français) f. germană: Zitadelle (Deutsch) f.

italiană: cittadella (italiano) f. maghiară: citadella (magyar) poloneză: cytadela (polski) portugheză: cidadela (português) f. spaniolă: ciudadela (español) f. suedeză: citadell (svenska) n. turcă: hisar (Türkçe), kale (Türkçe)

Referințe

• DEX online