citi

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din slavă čitati.

Pronunție

  • AFI: /ˈʧi.tʲ/


Verb


Conjugarea verbului
citi
Infinitiv a citi
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
citesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să citească
Participiu citit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a parcurge un text (pronunțând cuvintele sau nu) pentru a lua cunoștință de cele scrise.
    Am citit cartea.
  2. a rosti, a urmări un text cu glas tare pentru a comunica cuiva conținutul lui.
  3. a descifra o partitură muzicală, urmărind cu ochii sunetele reprezentate și valorile lor (și a le reproduce cu vocea sau cu un instrument).
  4. a interpreta indicațiile topografice ale unei hărți sau ale unui plan și a reconstitui după ele conformația terenului.
  5. a înregistra, a desluși indicațiile date de un contor, de un barometru, de un indicator etc.
  6. (fig.) a descoperi, a sesiza gândul, sentimentele ascunse etc. ale cuiva din atitudinea sau din expresia figurii sale.
  7. a învăța, a studia (parcurgând scrieri, izvoare etc.)
  8. a se instrui, a se cultiva.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Expresii

  • (în superstiții; în expr.) A citi în stele = a prezice cuiva viitorul după poziția stelelor
  • A citi (cuiva) în palmă = a prezice cuiva viitorul și caracterul, examinându-i liniile din palmă


Traduceri

Referințe