ciudă

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din slavă (veche) čudo („minune”).

Pronunție

  • AFI: /'ʧju.də/


Substantiv


Declinarea substantivului
ciudă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ciudă ciude
Articulat ciuda ciudele
Genitiv-Dativ ciudei ciudelor
Vocativ ciudă ciudelor
  1. sentiment de părere de rău, de invidie amestecată cu supărare sau de invidie amestecată cu dușmănie.

Cuvinte derivate

Locuțiuni

Expresii

  • A face (cuiva) în ciudă = a necăji intenționat (pe cineva)


Traduceri

Anagrame

Referințe