ciudat

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

Cuprins

română

Etimologie

Din bg. čudat ("minunat").

Pronunție

  • AFI: /ʧiw'dat/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
ciudat
Singular Plural
Masculin ciudat ciudați
Feminin ciudată ciudate
Neutru ciudat ciudate
  1. care iese din comun, care șochează (prin aspect, manifestări, evoluție etc.); curios, straniu, bizar; ciudos.
    Un om ciudat.
    Ornament ciudat.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Unelte personale
Spații de nume

Variante
Vizualizări
Acțiuni
Navigare
Trusa de unelte
În alte limbi