ciuguli

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Etimologie necunoscută. Probabil derivat din cioc.

Pronunție

  • AFI: /ʧju.gu'li/


Verb


Conjugarea verbului
ciuguli
Infinitiv a ciuguli
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
ciugulesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să ciugulească
Participiu ciugulit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) (despre păsări) a ciupi de ici și de colo cu ciocul lucruri de mâncare; a mânca apucând hrana cu ciocul.
  2. (v.tranz.) (fam.; despre oameni) a mânca dintr-un aliment, luând numai câte puțin, de ici și de colo.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe