ciută

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare
O ciută

Cuprins

română

Etimologie

Cuv. autoht. Cf. alb. shutë.

Pronunție

  • AFI: /'ʧju.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
ciută
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ciută ciute
Articulat ciuta ciutele
Dativ-Genitiv ciutei ciutelor
Vocativ ciuto ciutelor
  1. femela cerbului.
    Ciuta e femela cerbului.
  2. (fig.) epitet dat unei fete sau femei tinere suple, cu mișcări vioaie și pline de eleganță.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe

Unelte personale
Spații de nume

Variante
Vizualizări
Acțiuni
Navigare
Trusa de unelte
În alte limbi