clătinare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a clătina.

Pronunție

  • AFI: /klə.ti'na.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
clătinare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ clătinare clătinări
Articulat clătinarea clătinările
Genitiv-Dativ clătinării clătinărilor
Vocativ clătinare clătinărilor
  1. acțiunea de a (se) clătina; clătinat.


Traduceri

Anagrame

Referințe