clătire

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a clăti.

Pronunție

  • AFI: /klə'ti.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
clătire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ clătire clătiri
Articulat clătirea clătirile
Genitiv-Dativ clătirii clătirilor
Vocativ clătire clătirilor
  1. acțiunea de a (se) clăti; limpezire; clătit.


Traduceri

Anagrame

Referințe