clama

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză clamer.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
clama
Infinitiv a clama
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
clamez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să clameze
Participiu clamat
Conjugare I
  1. (v.intranz.) (livr.) a se manifesta, a se exprima în termeni violenți sau cu strigăte; a chema cu voce tare.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe