clamare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a clama.

Pronunție

  • AFI: /kla'ma.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
clamare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ clamare clamări
Articulat clamarea clamările
Genitiv-Dativ clamării clamărilor
Vocativ clamare clamărilor
  1. faptul de a clama.


Traduceri

Anagrame

Referințe