clei
română
Etimologie
Din slavă (veche) *klej.
Pronunție
- AFI: /klej/
Substantiv
| Declinarea substantivului clei | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | clei | cleiuri |
| Articulat | cleiul | cleiurile |
| Genitiv-Dativ | cleiului | cleiurilor |
| Vocativ | cleiule | cleiurilor |
- substanță vâscoasă asemănătoare cu gelatina, extrasă din oase, din pește, din unele plante sau obținute pe cale sintetică, cu ajutorul căreia se pot lipi între ele diverse obiecte sau părți de obiecte.
- suc gros care se scurge din scoarța unor arbori și care are proprietatea de a se solidifica în contact cu aerul.
Cuvinte derivate
Expresii
- (fam.) A fi clei = a) a nu ști absolut nimic (atunci când este ascultat la școală, la un examen etc.); b) a fi foarte beat
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online