clevetire
română
Etimologie
Din a cleveti.
Pronunție
- AFI: /kle.ve'ti.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului clevetire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | clevetire | clevetiri |
| Articulat | clevetirea | clevetirile |
| Genitiv-Dativ | clevetirii | clevetirilor |
| Vocativ | clevetire | clevetirilor |
- (pop. și fam.) acțiunea de a cleveti și rezultatul ei; defăimare, calomniere, ponegrire.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online