coarbă
română
Etimologie
Din ucraineană корба (korba).
Pronunție
- AFI: /'ko̯ar.bə/
Substantiv
| Declinarea substantivului coarbă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | coarbă | coarbe |
| Articulat | coarba | coarbele |
| Genitiv-Dativ | coarbei | coarbelor |
| Vocativ | coarbă | coarbelor |
- unealtă de găurit, formată dintr-o tijă cotită de metal prevăzută la un capăt cu un dispozitiv de prindere a burghiului, iar la celălalt cu un buton de apăsare.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online