coase

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din latină populară cosĕre, în locul clasicului consuĕre.

Pronunție

  • AFI: /'ko̯a.se/


Verb


Conjugarea verbului
coase
Infinitiv a coase
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
cos
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să coasă, coase
Participiu cusut
Conjugare III
  1. (v.tranz.) a fixa, a prinde între ele părțile unei haine sau un petic, un nasture etc. la o haină, trecând prin ele un fir de ață cu ajutorul unui ac.
    I-a cusut un petic la pantaloni.
    Cos nasturii.
    Coase mâneca.
  2. a broda.
  3. (med.) a împreuna (cu un fir de mătase, de intestin preparat anume etc. și cu un ac special) marginile unei plăgi.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Expresii

  • A coase petic de petic = a fi zgârcit
  • A coase la gherghef = a orna cu broderii


Traduceri

Referințe