cobilă

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Variante

Etimologie

Din slavă (veche) kobyla.

Pronunție

  • AFI: /ko'bi.lə/


Substantiv


Declinarea substantivului
cobilă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cobilă cobile
Articulat cobila cobilele
Genitiv-Dativ cobilei cobilelor
Vocativ cobilă cobilelor
  1. suport alcătuit din două lemne împreunate, care servește la transportarea plugului pe drum.
  2. scaun pe care rotarul așază roțile când montează spițele sau obezile.


Traduceri

Anagrame

Referințe